Dobay, primul dintre "cei mai buni"

"E cu neputinţă să uiţi atmosfera din tribune, după marcarea unui gol, cînd publicul exploda şi erupea ca din zeci de mii de cratere. La sfîrşitul meciului, spectatorii năvăleau pe teren, ne ridicau pe braţe şi ne purtau pe umeri pînă la cabine", a marturisit cu ani in urma Dobay vorbind astfel despre frumusetea fotbalului adevarat!

Gol in poarta Cehoslovaciei

Ştefan Dobay a fost primul fotbalist român care s-a bucurat de aprecierea presei internaţionale, fiind numit "cel mai bun fotbalist român" al vremii. Lista fotbaliştilor uriaşi ai României s-a deschis, în perioada interbelică, pe cînd emblema fotbalului românesc se confunda cu Ripensia Timişoara, cu Ştefan Dobay, vedeta "celei mai aristocrate echipe" a vremii şi prima formaţie profesionistă din fotbalul românesc. Era fotbalistul adulat de copii, tineri şi bătrîni.

"Micul Pişti" s-a născut la Dumbrăviţa, în 1909, pe 26 septembrie.

"În 1916, l-am pierdut pe tata. Încă nu se vindecaseră rănile războiului, cînd ne-am mutat la Timişoara, în Fabruk, cum i se spunea într-o germană stricată cartierului de fabrici al oraşului. Din lipsă de locuri la gimnaziul de stat, mama m-a înscris la Piarişti, liceul ordinului eclesiastic romano-catolic. Acolo am văzut-o prima oară pe ea, Mingea de Fotbal, care, pentru mulţi dintre noi, era o raritate", rememora, peste ani, Dobay, timpul copilăriei. Pişti juca fotbal, în parcul dintre cartierele Iosefin şi Elisabetin, de dimineaţa pînă seara. "Veneam acasă şi, senin, spuneam că am fost la lecţia de pian. Fireşte, mama mă mirosea imediat. În toiul meciurilor, îmi uitam pe cîmp fie notele, fie bocancii, care ţineau loc de barele porţilor, fie bluza de marinar. Să vii de la lecţia de pian... desculţ? Cu pantalonii făcuţi praf şi fără bluză?
Bineînţeles că mama, aşa julit, cum eram, mă mai bătea şi ea pînă credea că mi-a scos "damful de fotbal" din cap. N-a fost aşa. Mă uitam în ochii mamei, ochi care mi-au spus primii că mă iubesc, dar pentru fotbal o minţeam fără nici o remuşcare. Mingea de Fotbal învinsese", îşi continua Dobay periplul prin amintiri.

La 15 ani, Dobay debuta la Unirea CFR

În 1930, în plină "curbă de sacrificiu" economică, cînd fotbaliştii, deveniţi şomeri, se răspîndeau prin toată ţara căutînd de muncă, Dobay hotărîşte să rămînă la Timişoara. Semnează cu nou înfiinţata Ripensia şi începe deceniul de glorie, cucerind patru titluri naţionale, patru de golgheter şi două Cupe ale României cu formaţia bănăţeană. Între timp, Dobay debutează şi la naţională, dobîndindu-şi porecla "Calul", datorită vitezei senzaţionale în acea vreme. E selecţionat pentru Mondialul din Uruguay, din 1930, dar ulterior se renunţă la el. Avea să se revanşeze la Mondialul din '34, din Italia şi la cel din '38, din Franţa, dobîndind recunoaştere internaţională. Avea să fie cel mai bun jucător al Ripensiei în "dubla" cu AC Milan, din Cupa Europei Centrale, fiind numit de gazetarii italieni "cel mai bun fotbalist al României".

Sutul care a rupt plasa

"Calul" a fost renumit pentru şuturile sale care străpungeau, la propriu, plasa porţii. "La un moment dat, Calul a pornit-o în galop şi, de la vreo zece metri, şi-a expediat ghiuleaua spre poarta noastră. Mingea a spart plasa şi a ieşit afară. Vă spun cu mîna pe inimă că nu am văzut în viaţa mea o lovitură atît de puternică. Cînd balonul a trecut prin plasă, a urmat un moment de tăcere mormîntală în tribune. Imediat însă, spectatorii au început să aplaude cu frenezie", rememora Coloman Braun-Bogdan, cunoscut antrenor arădean, fragmente dintr-un meci Ripensia-Juventus Bucureşti.

Între 1941 şi 1948, Dobay avea să ajungă să evolueze şi în Ungaria, la Torekves şi SC Budapesta, apoi, după război, la Karres Mediaş, actuala Gaz Metan, după care se dedică antrenoratului. După 1948, Dobay îşi începe periplul prin ţară: CFR şi Dezrobirea Constanţa, Locomotiva Tîrgu Mureş, Dinamo, CCA (actuala Steaua), UTA, CFR Cluj. În 1960 se stabileşte la Tîrgu Mureş definitiv, dar perioada coincide şi cu apariţia problemelor de sănătate. După mai multe intervenţii chirurgicale, Dobay se stinge din viaţă în 1994.


"E cu neputinţă să uiţi atmosfera din tribune, după marcarea unui gol, cînd publicul exploda şi erupea ca din zeci de mii de cratere. La sfîrşitul meciului, spectatorii năvăleau pe teren, ne ridicau pe braţe şi ne purtau pe umeri pînă la cabine. Uneori ne conduceau de la stadion la hotel, abia înaintînd prin mulţime. Apoi, aşa istoviţi cum eram, ne asaltau cu întrebările ziariştii: Unde ai învăţat fotbal? De la cine? Cîte antrenamente faci pe săptămînă şi cum? Cîte goluri ai marcat în acest an? Dar în total? Cum stai cu sănătatea? Eşti însurat? Ce tango îţi place? şi, copleşit de torentul întrebarilor, nu aveam timp să răspund decît la ultima, Ilona, şi, cu un singur cuvînt, interviul se reducea la minimum, eu dispărînd în liftul salvator",

Ştefan Dobay

Surse: 1. Marius Horescu (Agenda) 2. "Fotbal de la A la Z", autori Mihai Ionescu, Răzvan Toma şi Mircea Tudoran, Editura Mondocart Pres, 2001

VORBA TA:

Nume:

E-mail:

Comentariu:

Cod confirmare